Doar o parte din gandurile mele, udate de ploaie..

Fereste-te ca de dracu!

Atunci cand cineva intra cu cizmele pline de balega in sufletul tau, nu ai decat doua optiuni:  sa fugi cat vezi cu ochii sau sa ramai acolo-practic absent; adica sa il igori; adica sa ti se rupa de ce face si cum face;

Inca nu am inteles de unde mama naibii balega aia, adica toti ar trebui sa avem un liber arbitru-adica un cocosel acolo in cap care sa ne spuna ca o luam pe aratura.

La unii asta lipseste. Si  atunci se intampla. Se incalta. Si vin.

Si nu ai cum sa-i opresti. Sau poate ca acum ai cum..

Teoria e simpla si se bazeaza pe experienta, ca la scoala.

In viata trebuie sa-i iubesti pe cei care te iubesc si sa ii lasi in urma pe aia care au impresia ca o fac. Adica sa ii lasi printre muritorii de rand.

Pana la urmatoarele victime, va doresc noroc bun!

p.s.:  I’m not stupid, bitch!

Mihaela and the real girl…adica Marilena..

Noiembrie. Cinci. Ea este marilena.

22:30 -eu cu marilena pe strada. Ceata. De ce rad draga oamenii de noi? Este asa amuzant sa vezi un om cu o papusa de plastic mergand pe strada? Daca da, de ce?

Marilena nu are picioare. Nici nu ii trebuie, o duc eu in brate. La ce ti-ar trebui picioare daca ai fi de plastic?

Ea nu minte .  Si este de acord cu tot ce zic eu.

Ii place Depeche Mode.

Luni o duc inapoi.

The end.

Despre boghene si nu numai..

Numele meu mi l-a dat sora mea de aici :

Ar fi trebuit sa ma cheme Alexandra, dar au castigat desenele.

Si tot timpul minteam. Nu am inteles niciodata de ce. La 5 ani spuneam ca am 7. La 7 spuneam 9. Tot asa, din doi in doi. Si lumea ma credea.

De pe la 20 de ani procesul s-a inversat.

Parca imi era dor sa merg cu posetuta cu paine , margarina si gem. Desi bunica mea nu a avut niciodata simtul cantitatii la margarina, si imi punea  o tona.

Mi-e dor sa merg la fan. Niciodata nu am inteles toata teoria fanului. Intors de cinci ori pe cate trei randuri, apoi cele trei randuri devin doua, apoi devine una, apoi iarasi cinci si iarasi unul. Se face o bogheana. Ce inseamna o bogheana? O gramajoara de fan pe care o aduna oamenii si o  tot aduna de cand ploua pana cand nu mai ploua. Apoi din doua boghene se face un prepeligi, adica o bogheana mare mare.

Ce probleme! Sa stai sa vezi daca ploua sa nu. Sa te rogi sa nu ploua. .

Erau multe picioare de lacuste, era casuta mea din copac, din care intr-o buna zi mi-am si luat zborul..trei metri deasupra cerului..miros de mesteceni batrani, obloanele de la geam.

Intotdeauna m-au fascinat obloanele. Si le vedeam ca pe niste ochi.

La fel m-au fascinat si oile. Pentru ca mi se parea mie ca seamana cu oamenii din sat. Si mi se parea amuzant sa stiu ca Lia lu’ Laie Oanii are doi miei, si doi copii in viata ei reala.

Si uneori cand ma plictiseam sa ma joc cu oalele depanam un ghem de ata pe un alt ghem. Si apoi pe celalalt. Si tot asa.

Mi-e dor sa mai depan ghemuri.

Mi-e dor de boghene, de mers la biserica, de ascultat la radio slujba, de foc si jocul meu cu focul, de copii, lemne, rau, oameni, nunti…Mi-e dor de Sibiu..

Biciclete:)

 

Recomand:

“-Oaia a intrat in mine in vara anului 1935. Eu plecasem pe teren, undeva langa granita dintre Manciuria si Mongolia, si m-am ratacit. Tot mergand, am dat peste o pestera si m-am hotarat sa-mi petrec noaptea acolo. In vis mi-a aparut o oaie care m-a intrebat daca poate sa intre in mine. Sigur ca da, i-am spus eu. N-am stat sa ma gandesc prea mult, stiam ca nu e decat un vis..”

 

 “-cred ca oaia a intrat in Sef. Asta s-a intamplat probabil in 1936. Apoi, in urmatorii patruzeci de ani, oaia a ramas sa traiasca in interiorul lui. A gasit acolo pasuni si paduri de mesteceni, exact ca in fotografie .

-Este vorba despre o oaie foarte speciala. Vreau s-o gasesc si pentru asta va cer ajutorul.

 -Si ce intentionati sa faceti cand o s-o gasiti ? ”

P.S.

Si daca ai putea sa imi aduci si un casetofon de masina din ala care se demonteaza ai fi chiar de treaba…

Draga Mos Craciun,

Desi am “numai” douazecisitrei de ani, inca mai cred in tine si in capacitatile tale de a citi chiar si de pe bloguri.

Anul acesta imi doresc sa ii faci pe toti oamenii mai buni. Sau buni. Sau cum vrei tu, dar macar un pic mai buni.

Sa nu ma mai injure nimeni in trafic.

Sa nu se mai bage nimeni la bilete in fata a stie ea cui…

Sa nu se mai gandeasca nimeni de rau la mine, si si eu sa ma gandesc frumos la toti oamenii din lume.

Mi-as dori si o eclipsa anul acesta de Craciun.

Sa nu ne mai schimbam.

Sa nu ne mai razgandim.

Sa aduci multe dealuri in Timisoara sa ne putem da si noi cu sania.

Adu si putina rabdare …

Si pe Sfantu’ Petru ca sa-i cer si lui ceva…

Imi pare rau ca nu am deschis usa colindatorilor anul trecut.

Stiu ca ce iti cer eu ti-au mai cerut si altii;  mizez insa pe bunatatea ta….

Te las sa impachetezi cadouri!!

Sa nu ma  uitii!!!

Te puuup!!!

Episodul 1 – De ce Ionut?

-Mami , mami, dar de ce sunt oamenii atat de rai?

 -Ca sa te calesti mai bine !

 

In casa din padure nu au apucat sa fuga foarte multe animale. Venise Umbra si ce-i drept nimeni nu stia ce sa faca. Cei mai in varsta si-au aparat puii, cei mai tineri au fugit insa fara sa mai priveasca inapoi. Era un nor cenusiu si foarte greu puteai zari in jur ceva. Lanurile de grau ardeau si ploaia nu mai venea.

 Anarhia asta speria pe toata lumea, dar Domnul P. stia ca trebuie sa isi apere cu demintate rasa. Desi nu intelegea de ce el, cand putea sa doarma linistit si sa cada o bomba langa. Nu l-ar fi deranjat cu mare lucru. Probabil s-ar fi intors si ar fi impins mingea putin mai incolo.

Domnul P. era trecut de prima tinerete. Si, ca orice animal nostalgic, isi mai aducea aminte din cand in cand de iubirile adolescentine. De cum s-a speriat o data o veverita de acele lui, de cum I se parea lui ciudat ca acele lui nu le au si altii. De cum mama si tata au murit luptandu-se cu soarecii de camp care veneau in fiecare toamna si distrugeau tot ce le iesea in cale, fara mila.

I-a inteles si pe ei. A invatat ca nu aveau destula minte ; a platit insa prea scump : o maturizare grabita, pe mama si pe tata pe care ii iubea atat de mult, pe fratele lui nenascut. Acum isi indrepta toata dragostea lui catre Ionut. A fost un arici dorit dintotdeauna. Atat de mult s-a gandit el si Florica la ce nume sa ii puna, au luat toate animalele din padure la rand si le-au intrebat. Toate numele pareau penibile, si Bobby, si Rexi si Fabian. Numele adevarat l-a gasit Domnul P. la gunoi, pe o punga de biscuiti pe care au mancat-o cu atata drag. Si au mai pastrat unul pentru aniversarea lor de 100 de ani.

Domnul P. a cunoscut-o pe Florica la spitalul de animale. Ea era asistenta acolo, si modul in care  dadea injectii l-a facut sa se indragosteasca ireversibil. Se intalneau ca niste copii la fantana parasita din padure, si uneori vorbeau ore intregi fara sa realize ca a venit noaptea. Pentru cine nu a inteles pana acum, Domnul P. este un arici. Un arici puternic in ciuda celor cateva ace lipsa.

Acum cativa ani cand era in vizita la un unchi in oras un tanar a scapat o tigara aprinsa pe spinarea bietului animal. Zilele au trecut, Florica nu a vrut sa fie niciodata mireasa. Zicea ca miresele sunt penibile si ca oricum nu se merita atata osteneala pentru o noapte. In plus, ar fi trebuit sa stranga lacuste si tantari sase luni pentru petrecere. Domnul P. nu a inteles. Era mandru si ii placea sa fie admirat de toata lumea din padure

. Dar Florica nu era un femeie de arici ca oricare alta. Era simpla, isi croia singura hainele, nu prea avea prietene si ii placea mult de tot sa gateasca. Se temea insa de oameni. Tatal ei a stat trei ani in casa unui baiat rau. Si nu ca nu i-ar fi placut dar, nu s-a simtit niciodata iubit si apreciat cu adevarat. In plus de asta, Alexandru l-a si aruncat la gunoi dupa ce s-a plictisit de el. Dupa trei zile de scormonit a intalnit-o pe Ancuta. Era cu fratele ei dar el s-a gandit ca o fi sotul. In doua saptamani erau luati. Sunt si acum impreuna. Si el inca mai are obiceiul de a scotoci prin gunoaie. Pentru ca nu se stie niciodata ce gasesti !

Bunicii il iubeau pe Ionut. Pentru ca asa nazdravan cum era el, facea pe toata lumea sa se simta bine. Si, la cei doi ani petrecuti in lumea necuvantatoarelor, stia deja sa citeasca si, mai mult sa si scrie numele lui.

Pe doi noiembrie, intr- o luni ca oricare alta, Ionut nu mai era de gasit.

Si nimeni de pe lumea asta nu stia unde ar fi putut disparea.

Strict metaforic…si da, vreau sa vad marea-iarna!!!

Cea mai singură om de pe pământ se plimba pe insula ei. Ochii-i melancolici priveau în jur de parcă ar fi văzut pentru prima dată plaja mângâiată încet de mărgelele albe ale valurilor, copacii foşnind alandala unul la altul, stânca albă cu vinişoare ce pulsau în diverse nuanţe în funcţie de plimbarea globului de foc de pe cer…

Cel mai singur om de pe pământ se plimba pe insula lui. Se uita trist la plaja pustie şi la valurile ce plecau şi veneau, la pomii crescuţi, care ici, care colo, unul dintre ei având o ramură leit ca o mână întinsă în direcţia unei pietre mari, albe, cu diverse stratificări colorate sclipind în soare…

Cea mai singură om de pe pământ voia să întâlnească pe cineva, oricine, să stea cu el la umbra epavei uitate de pe plajă, să-i povestească, să-i povestească, să-i povestească, pe când ar fi ţinut-o în braţe…

 Cel mai singur om de pe pământ dorea să întâlnească pe cineva, oricine, să o ţină în braţe undeva la umbră pe mal, să o asculte pe ea şi marea care loveşte nisipul încins…

Ca în fiecare dimineaţă de atâta timp, doi oameni singuri trecură unul pe lângă altul pe plaja unei insule ca oricare alta, cu marea privindu-i tristă şi uimită…