Posted by: oryumy on: ianuarie 9, 2012
În timpul meu liber, care a devenit din ce în ce mai rar şi preţios, fac poze. Îmi place să pozez în general mulţimi. De lucruri şi oameni. Am o colecţie de aragazuri. De obicei îmi place să pozez când merg la oameni în vizită.
Tot aşa îmi plac mult porţile. Pentru că mie mi se pare că fiecare uşă sau poartă are povestea ei. După fiecare se ascund curţi în care se joacă copiii sau grădini în care şed bătrânii şi se odihnesc. Proiectul “şapte porţi” a început când mă plimbam pe Cheile Nerei. Este un loc în care timpul stă în loc, plin de istorie, de lucruri vechi şi frumoase care spun poveşti. Vă las pe voi să vi le imaginaţi din cele ce urmează..
Şi să alegeţi pe cea care vă place cel mai mult:)
Colectie de aragazuri ?
Sincer nu prea m-am gandit in felul asta la porti, dar daca ar fi sa aleg una careia as vrea sa ii cunosc “povestea”, nu poate sa fie decat ultima. E cea mai frumoasa.
A patra!
ianuarie 9, 2012 la 1:51 pm
recunosc modelul portilor mari, in special din zona muntoasa a Carasului… pe vremuri acolo, prin portile alea duble, tranzitau animalele, inclusiv carutele… ca o curiozitate: in genere, cand deschizi poarta se face un coridor spre curtea interioara, dar coridorul face parte dinstructura caselor, el delimita casa veche de casa noua sau dupa caz familia tanara si familia batrana.
ianuarie 9, 2012 la 3:39 pm
nu am reusit sa trec de ele:) doar cu imaginatia…desi cred ca ascund tare multe lucruri frumoase..cine stie, poate intr-o zi am sa ma intorc:)